In cursul zilei de ieri, premierul Ungureanu a anuntat ca “Guvernul va oferi comunităţilor rome posibilitatea să-şi educe copiii într-un liceu care să aibă şi linie de predare în limba romani” (sursa Agerpress 13.03.2012).
“Nu va fi un liceu cu predare în limba romani, ci va fi un liceu cu predare în limba română, dar unde copiii o să-şi înveţe şi limba maternă, limba romani. Nu se vor preda matematica, fizica în limba romani ar fi o mare greşeală”, a completat deputatul Pambuccian, liderul Grupului Minoritatilor Nationale din Camera Deputatilor.
Stirea extrem de scurta a avut darul de a da infierbanta societatea civila roma, parte dintre cei care s-au exprimat fiind sustinatori ai ideii iar o alta parte pozitionandu-se mai degraba pe o pozitie adversa. Cuvinte de genul “segregare etnica”, “identitate etnica”, “multiculturalism” si “calitate in educatie” au fost enuntate de ambele tabere, bazandu-se in special pe ceea ce presa a comunicat ca si stire.

In cursul zilei de ieri in incercarea de a intelege mai multe despre actiunea anuntata, am reusit sa stau de vorba atat cu profesorul Gh. Sarau cat si cu Nicolae Paun, reprezentatul Partidei Romilor Pro-Europa in Grupul Minoritatilor Nationale din Parlament. In plus am cerut opinia unor juristi, specialisti in educatie si nu in ultimul rand a celor care au au creat aceasta oportunitate, respectiv a unor reprezentati ai UDMR.
Ce trebuie avut in vedere:
- Inca de ceva ani exista o scoala I-VIII cu predare in limba romani in localitatea Maguri, judetul Timis. De asemenea tot de ani de zile exista o sectie de limba Romani in cadrul Facultatii de Litere – Universitatea din Bucuresti. Ceea ce lipseste, ca si veriga, este invatamantul liceal in care limba romani sa fie unul dintre filonii principali.
- Numarul romilor care folosesc limba romani in comunicarea lor este in scadere din 1990 incoace. Acest lucru se datoreaza si faptului ca in sistemul educational romanesc limba si cultura romilor nu beneficiaza de atentia necesara, chiar daca in ultimii ani s-a inregistrat un progres comparativ cu anii ‘90.
- Minoritatea romilor, una dintre principalele minoritati nationale din Romania, este printre putinele care nu au o institutie educationala la nivel de liceu care sa sprijine stima identitara, inclusiv prin cultivarea limbii. Exista, numai in Bucuresti, licee care sprijina minoritatea germana, turca, bulgara etc insa niciuna care sa sustina minoritatea romilor.
- Ideea unui liceu “pentru romi” nu este o noutate. Profesorul Ion Ionel milita pentru aceasta idée inca din anii 2000 – incercand in orice context – sa gaseasca sprijinul necesar implementarii acestei idei.
- Nu in ultimul rand momentul politic actual este propice unei astfel de solicitari. Grupul minoritatilor nationale din Parlament are, in algoritmul politic actual, o pozitie foarte buna – lucru care poate genera sprijinul necesar unei astfel de solicitari.

Totusi se nasc o serie de intrebari, la care initiatorii acestui demers trebuie sa reflecteze si sa raspunda in urmatoarea perioda:
- Una dintre principalele solicitari ale societatii civile a romilor si mai ales a elevilor si parintilor romi este combaterea segregarii pe criterii etnice. Deasemenea calitatea procesului educational intr-un astfel de posibil liceu trebuie sa beneficieze de atentia si sustinerea necesara.
- Este evident nevoie sa resursa umana extrem de bine pregatita atrasa in corpul profesoral. Pe langa acest lucru provocarile constau, de asemenea, si in asigurarea logisticii necesare (curricula, manuale, materiale didactice specifice etc) care pentru moment nu sunt dezvoltate. Pentru acest lucru este imperios necesara atragerea de urgenta a unor specialisti care sa se aseze la treaba in cel mai scurt timp.
- Necesitatea implicarii Autoritatilor Publice Locale in sustinerea unui de demers. Conform noilor prevederi a Legii Educatiei, APL joaca un rol vital in viata scolii. “Surpriza” anuntarii acestei masuri in ziua de 12.03.2012 ne poate conduce la idea conform careia intre initiatori si APL nu a existat un dialog sustinut in faza de pregatire a acestei initiative.
- Suportul populatiei – posibila localizare in sectorul 5 a bucurestiului, poate asigura in principiu populatia scolara necesara. Trebuie tinut totusi cont si clar definite “masurile afirmative” pe care acest posibil liceu le-ar promova astfel incat sa faca inscrierea in acest liceu atractiva.
- De cativa ani Ministerul Educatiei promoveaza, ca si masura afirmativ pentru minoritatea roma, o masura prin care in fiecare liceu exista 2 locuri, peste numarul de elevi aprobat, acordate tinerilor romi. Aproape in fiecare an numarul de locuri disponibile nu este acoperit de cereri. Acest lucru ne conduce la ipoteza conform careia fie numarul de elevi romi care isi doresc asumarea identitatii etnice este destul de mic acestia preferand accesarea locurilor de liceu neasumansu-si identitatea etnica si implicit a masurii afirmative care le este la dispozitie fie numarul de absolventi romi ai clasei a VIII-a este unul destul de mic. De aici pornesc alte cateva amenintari:
a) Exista riscul ca posibilul liceu “rom” din Bucuresti sa nu aiba succesul asteptat ca si “atractivitate”. Acest lucru poate conduce la intarirea unor stereotipuri deja existente si chiar la minimalizarea necesitatii unui asfel de stabiliment educational.
b) Este importanta forma de organizare: liceu teoretic, “grup industrial” sau colegiu national. Poate un mixt de specializari este de dorit, chiar daca resursele necesare pentru o astfel de institutie sunt enorme.
c) Atractivitatea unui astfel de liceu poate genera absenta elevilor romi din celelalte colegii si licee, astfel masura afirmativa deja existenta si explicata mai sus devenind inutila. Acest lucru poate genera o stagnare a dezvoltarii capitalului uman rom in domenii de specialitate care nu sunt oferite de catre “liceul romilor”, chiar daca efectul de intarire a stimei identitare este atins. Ca si argument avem Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din Bucuresti, care este cea mai atractiva facultate pentru studentii romi chiar daca locuri “speciale” sunt promovate de catre multe alte unitati de invatamant superior.

Pentru moment ma opresc aici in scurta analiza a actiunii anuntate de a crea, din toamna 2012, un “liceu pentru romi” in Bucuresti. Trebuie sa recunosc ca idea mi se pare, ca principiu, excelenta numai ca “drumul spre iad poate fi pavat cu intentii bune”.

Indemn initiatorii la demararea unui proces de consultare (publica si cu specialisti) accelerat astfel incat temerile si punctele slabe sa isi gaseasca solutii si punctele tari sa fie in linie cu asteptarile parintilor si elevilor. Ceea ce trebuie sa primeze este binele elevilor, chiar daca partea identitara este cel putin la fel de importanta.

Inca de acum spun prezent la orice dialog constructiv pe aceasta tema!

Comunicat de presă
Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună” solicită eliberarea din functie a senatorului PSD Dan Sova pentru negarea Holocaustului

În data de 5 martie a.c., senatorul Dan Sova, purtătorul de cuvânt al Partidului Social-Democrat, a afirmat în cadrul emisiunii tv Oameni si oameni, moderate de Andrei Gheorghe, de pe postul The Money Channel, că „pe teritoriul României niciun evreu nu a avut de suferit si asta se datorează lui Antonescu”. Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună” se solidarizează cu Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România în dezacordul faţă de negaţionismul exprimat de senatorul român. În plus, solicităm Parlamentului României tragerea la răspundere a senatorului pentru încălcarea legii 107/2006 privind interzicerea negării Holocaustului şi eliberarea sa din funcţie. Indiferent dacă senatorul se face vinovat de ignoranţă sau de reavoinţă, lipsa de reactie a forului legislativ si a partidului al cărui purtător de cuvânt este Dan Sova fată de afirmatiile acestuia denotă cel putin iresponsabilitate, ceea ce considerăm a fi extrem de grav atât pentru un partid politic, cât mai ales pentru institutia Parlamentului.
Precizăm că am luat act de faptul că, într-o postare de pe blogul personal, din data de 6 martie a.c., senatorul aduce o serie de clarificări faţă de declaraţiile din ziua precedentă. Dar, pe lângă faptul că afirmatiile făcute de senator în cele două zile consecutive sunt absolut inconsecvente, gravitatea afirmaţiilor iniţiale rămâne. Indiferent dacă lămuririle lansate pe blogul personal sunt rezultatul unei sugestii venite pe linie de partid sau al frământărilor lăuntrice ale senatorului Dan Sova, fapt este că negarea iresponsabilă a Holocaustului, în timpul căruia România se face vinovată de uciderea a 250.000 de evrei si a câtorva zeci de mii de romi, nu poate fi tolerată prin lipsă de reactie de către forul legislativ al statului român.
În ce priveste clarificările în sine, atragem atentia asupra faptului că, prin intermediul lor, senatorul nu-si asumă în fapt cele spuse anterior, ci se derogă de orice responsabilitate, acuzând exclusiv interpretarea declaratiilor sale. În plus, formularea a acestor clarificări ne face să credem că scuzele prezentate de senatorul Sova nu-si propun decât un convenţional efect de dezirabilitate. Lămuririle prezentate de senatorul român sunt formulate maximalist si vag, într-un limbaj sentimentaloid („Poporul evreu a avut enorm de suferit”; „suferinte pe care nu le-a mai indurat niciun alt popor”) din care lipsesc nu cifrele sau referintele istorice care să ne convingă că dl Sova ar fi citit si altceva pe această temă decât cărtile pseudoistoricului Tesu Solomovici. Singura afirmatie cu potential de autenticitate din clarificarea adusă de dl Sovu este următoarea: „Ceea ce am incercat sa subliniez in emisiune a fost ideea ca romanii nu si-au dorit aceste lucruri, ci contextul istoric nefericit si politica nazista au fost cele care au determinat acele evenimente”. E singura afirmaţie făcută în spiritul declaraţiilor din ziua precedentă, care deresponsabilizează poporul român, prin institutiile sale de la vremea respectivă, de orice vină în înfăptuirea Holocaustului, plasând răspunderea unui vag „context istoric nefericit” (nefericită fiind, înainte de orice, alegerea cuvintelor) şi „politicii naziste” care nu se precizează de cine era dusă (probabil de „agenturili străine”).
Singura afirmatie făcută de Dan Şova cu care putem fi de acord, dincolo de convenţionalismul formulării, este aceea că trebuie să învătăm din greselile trecutului. Pentru a învăta din ele, însă, trebuie în primul rând să ni le asumăm. Or, disclaimerul prezentat pe blogul său de dl Sova (după ce, în cadrul unei alte emisiuni din 6 martie, senatorul a insistat că n-a gresit cu nimic în afirmatiile din ziua precedentă) nu este deloc convingător în acest sens. În consecinţă, ne reiterăm solicitarea adresată Parlamentului României privind eliberarea din functie a senatorului Dan Şova pentru negarea iresponsabilă a Holocaustului, subliniind gravitatea lansării acestor informaţii în spaţiul public şi necesitatea sancţionării lor în spiritul respectării dreptului la memorie al victimelor unor atrocităţi pentru asumarea cărora România a făcut, oricum, foarte puţini paşi – şi aceia, tardivi.
Deasemenea solicitam Parlamentul si Partidului Social-Democrat o reactie urgenta la declaratiile dlui Sova si organizarea unei dezbateri care sa ajute la educarea reprezentatilor lor in rolul Romaniei in Holocaust .

Gelu Duminica
Director executiv

“Francez, Neamț, Rus, ce firea te-a făcut,
Pământul tău e bine-a nu uita;
Oricui e drag locul ce l-a născut.
Eu, frații mei,’ori unde-oiu căuta,
Nu mai găsesc ca dulcea Românie,
De-o și hulesc câți se hrănesc în ea
Corci venetici. Dar oricum va fi, fie,
Eu sunt Român, și-mi place țara mea,

Laudă mulți pe Francezul voios,
Pe mândrul Rus, pe Neamțul regulat,
La dânșii, spun, că-i bine și frumos;
Dar, frații mei, eu oricât am umblat
Pe drumuri lungi, cu șine ferecate,
Nu mă ‘nvoeam și vreți să știți de ce?
Pentru că-mi plac șoselele stricate.
Eu sunt Român, mi-e dragă țara mea.

La masă beau adesea vin străin,
Tocai, Bordo, Șampanie iubesc.
Iar mai ales prefer vinul de Rin,
Dacă nu am Cotnar și Odobesc;
Când însă am, deșert pline pahare,
Apoi încep să cânt vre-o manea,
Și sunt tot beat cât țin zilele-amare !
Eu sunt Român, mi-e dragă țara mea!”

Poezia de mai sus (Eu sunt roman) este scrisa de catre Costache Negruzzi in 1853, adica aproape 160 de ani in urma. Pe langa faptul ca pare scrisa in anul de gratie 2012, nu pot sa nu zambesc vazand ca inca din acea perioada, maneaua, cea atat de vulgarizata si considerata ca etalon a tiganizarii Romaniei de dupa 1990 era mai mult decat gustata si apreciata de intelectualii vremii. Asa ca nu cumva Romania era tiganizata cu multa vreme inainte de Guta, Salam sau Adi de Vito?

Zilele trecute au fost date publicitatii datele partiale pentru Recensamantul Populatiei realizat in 2011. Conform datelor preliminare populatia Romaniei este de 19,04 milioane locuitori, in scadere cu peste 2 milioane de locuitori fata de 2002 (21,689,740 locuitori) cu aproape 4 milioane de locuitori fata de 1992 (22.810,035 locuitori).
Fata de 2002 populatia de etnie maghiara din Romania a scazut cu aprope 200,000 de persoane (1,238,000 de persoane in 2011) iar populatia de etnie roma a crescut cu un pic peste 80,000 de persoane (619,000 in 2011 fata de 535,140 in 2002) si cu peste 200,000 de persoane fata de 1992 (401,087 persoane).
Analiza pe care o vom realiza va avea in vedere in special numarul de persoane care si-au declarat apartenenta la primele doua minoritati nationale din Romania (numeric vorbind) si vom incerca sa aratam anumite provocari pe aceasta noua realitate le presupune atat pentru viata politica cat mai ales pentru viata sociala.
Cu siguranta numarul care a iesit din recensamant este un semnal de alarma pentru liderii UDMR si pentru formatiunile politice care activeaza in comunitatea maghiara din Romania. In conditiile in care populatia totala a Romaniei a scazut cu aproximativ 10% in 10 ani, populatia romana de etnie maghiara a cunoscut un regres de aproximativ 15% in aceeasi perioada de timp. Daca trendul se mentine este foarte probabil ca in 10 ani (2020) populatia maghiara din Romania sa scada sub 1,000,000 de personae, lucru care ar conduce, foarte probabil, la imposibilitatea reprezentarii parlamentare a acestora (bineinteles daca se vor mentine pragurile electorale actuale). Acest lucru este si mai evident daca tinem cont de eventuala faramitare a votului etnic realizat de catre comunitatea maghiara din Romania, in conditiile in care au aparut deja formatiuni politic alternative la actuala UDMR.
Iesirea UDMR din Parlamentul Romaniei poate aduce cu sine o escaladare a extremismului si a conflictelor interetnice in Romania. Discursul promovat de UDMR din 1990 pana in acest moment este unul evident mai moderat decat cel promovat de catre formatiunile care s-au constituit ca si alternativa, lucru evidentiat si ultimele manifestari publice ale acestora. Lipsa unui dialog politic in interiorul Parlamentul, dialog care are la baza anumite interese clar exprimate de catre minoritatea maghiara din Romania – dialog materializat in diverse compromisuri din care au castigat ambele parti, va crea cale libera nemultumirilor care cu siguranta vor fi capitalizate de catre organizatiile de extrema dreapta – deja prezente si active in zonele cu o pondere semnificativa de etnici maghiari.
Nu in ultimul rand, avand in vedere faptul ca multe dintre judetele cu o pondere mare de etnici maghiari sunt printre judetele care contribuie in cea mai mica masura la constructia Produsului Intern Brut, este mai mult decat posibil, ca fara un lobby puternic in Parlament, acestea sa fie marile perdante ale impartirii bugetului de stat. Daca tinem cont si de distributia pe varsta in interiorul populatiei maghiare (populatie relativ imbatranita care va necesita suport social suplimentar in urmatorii ani de la bugetul de stat) eventuala scadere a bugetelor judetene va crește gradul de nemultumire, lucru care intareste inca o data teoria conform careia aceste zone pot fi generatoare de tensiuni in urmatoarea perioada.
In ceea ce priveste minoritatea roma, cresterea numarului de cetateni romani care isi asuma apartenenta la aceasta minoritate este sub asteptarile unor ONG-uri si mult sub valoarea pe care Comisia Europeana o foloseste (1,5 milioane). Aceasta realitate are 3 mari cauze:
- Sistemul de recensamant – in perioda recensamantului au fost raportate INS o multitudine de nereguli in recenzarea comunitatilor cu o pondere mare de romi. Mai mult decat atat instrumentele de recenzare nu au tinut cont de realitatile vietii sociale din Romania (ex: nu a fost permisa dubla identificare pentru cei care au parinti din 2 minoritati distincte) iar recenzorii au comis, uneori, gafe impardonabile in etapa de colectare de date pentru o analiza sociologica de amploarea celei pe care tocmai am experimentat-o la finele lui 2011.
- Discriminarea – Inca exista o teama majora de a-ti valida, in scris, apartenanta la minoritatea romilor. Ca argument putem aduce in discutie diferentele majore intre numarul de romi oferit de catre studiile realizate in ultimii ani (dar care nu au necesitat validarea colectarii de date prin semnatura) si care porneste de la un minim de aproximativ 1 milion de cetateni romani care isi asuma apartenanta la minoritatea roma, si cea pe care o ofera Recensamantul.
- Automarginalizare sau “fuga de propria identitate” – acest lucru este extrem de evident atunci cand vorbim mai ales despre romii care traiesc in mediul urban si in zone mixte din punct de vedere etnic. Imaginea romilor in spatiul public prin relatarile mass-media, declaratiile liderilor politici care considera romii ca principalii vinovati pentru “proasta imagine a Romaniei”, intarzierea aderarii la spatiul Schengen, tratamentul diferentiat de care unii romi au parte atunci cand isi declina identitate etnica etc, au facut pe foarte multi romi – mai ales cei care sunt foarte bine inclusi in societate – sa refuze asumarea identitatii rome preferand sa isi aroge apartenenta la etnia romana, maghiara etc.

Pe langa aceste 3 mari cauze mai putem identifica alte 3 (si ma opresc doar la 3) secundare:
- Slaba organizare a societatii civile la nivel local – Organizatiile civice de la nivel local sunt slabe din punct de vedere institutional si coordonarea la nivel national a acestora este una precara.
- Multitudinea de proiecte si programe care au fost implementate in perioada 2002-2011 au vizat mai ales probleme sociale ale acestei minoritati si nu (si) nevoia de afirmare a identității etnice.
- “Faramitarea” sau slaba performanta a formatiunilor politice electorale care reprezinta minoritatea romilor din Romania, dublata de lipsa unui politic coerent aducator de “castiguri” la nivel local (vezi cele scrise pentru minoritatea maghiara) au generat, printre altele, lipsa unei “discipline” etnice.

Bineinteles ca putem continua in identificarea cauzelor, insa trebuie sa privim si partea plina a paharului:
- Daca tinem cont de distributia pe varste a romilor din Romania, vedem ca populatia roma este cea mai tanara populatie din Romania. Chiar daca natalitatea este in scadere si in cazul romilor, aceasta inca se mentine peste media nationala. Acest lucru inseamna ca, daca trendul se mentine pana anul 2020, este foarte posibil ca numarul de romi de romi din Romania sa ajunga la aprox 750,000 de locuitori ceea ce ar insemna ca romii vor avea o pondere de aproximativ 4-5% din populatia totala. Intr-o populatie mult imbatranita a Romaniei, numarul relativ mare de persoane cu varsta cuprinsa intre 16-45 de ani dat de minoritatea roma poate satisface in mare masura nevoile economiei romanesti, bineinteles daca investitiile in capitalul uman rom in urmatoarea perioada ar fi unul coerent si real. In acest fel se pot imbunatati indicatorii socio-economici existenti actualmente in randul comunitatilor de romi din Romania si implicit se asigura sustenabilitatea sistemului economic romanesc.
- Cu o Agenda politica coerenta, reprezentarea politica a romilor din Romania poate cunoaste un progres remarcabil in urmatorii ani. Existenta unor lideri puternici, creionarea unei Agende care sa tina cont de elemente de mai sus si multe altele, intrarea unor aliante politie puternice etc. poate conduce la prezenta in spatiul politic, in masura mult mai mare decat in acest moment, a minoritatii rome din Romania.

Cu toate acestea, datele Recensamantului din 2011 referitoare la romi necesita o analiza mult mai ampla din partea ONG-urilor si liderilor romi. Trebuie sa vedem ce este necesar de facut in urmatorii ani asfel incat greselile realizate in ultimii ani sa fie corectate si masurile corective puse in practica sa conduca la imbunatatirea vietii romilor din Romania si implicit la dezvoltarea Romaniei per ansamblu.

Tot mai des reiese din petițiile care circulă online, din dezbaterile de pe forumuri ale site-urilor de știri, din discuțiile de cafenea, motivul „civilizării” României. Oamenii au păreri diferite, pe care însă am putea, într-o încercare de a face ordine în enunțuri, să le așezăm pe o scală de la “sus cultura” la “jos țiganii”, cu mici variațiuni.
Nici nu intrăm în dezbaterea antropologică despre ce anume înseamnă civilizație: pentru unii, înseamnă eugenism, pentru alții, elitism, și e destul de clar cum e folosit motivul civilizației în retorica unor ideologii lipsite de etică. Există însă un fel de definiție a civilizației care în sine are menirea de a civiliza. De la Gandhi citire, gradul de civilizație al unei națiuni se măsoară prin grija pe care statul o are față de cei mai vulnerabili cetățeni ai săi.
E vorba de cei pentru care ajutorul social chiar face diferența dintre foame și o bucată de pâine. E vorba de cei care nu-și pot plăti dările pentru că nu au cum. E vorba, așa cum anunță Mediafax, de peste 70.000 de oameni, deopotrivă romi, români, maghiari, sau “alte naționalități” care trăiesc de pe azi pe mâine. Printre ei sunt copii și bătrâni. Și pe care statul român, cu vocația sa de stat civilizat cu tot, i-a lăsat la minus douăzeci de grade fără niciun sprijin.
Poate ar trebui ca acești 70.000 de oameni să asculte de îndemnurile oamenilor politici de a se apuca de muncă. Poate că acești politicieni ar trebui eventual să le și spună unde se pot duce să muncească, pentru că, așa cum am auzit într-o comunitate din Călărași, “nu e de lucru nici pentru români, darămite pentru romi!”.
E an de criză pentru toți. Și pentru români, și pentru romi, și pentru maghiari. Și pentru politicieni, și pentru primari. Dar e și an electoral. În cinci luni începe campania electorală. În cinci luni se reevaluează dosarele de ajutor social. Și brusc ne aducem aminte de cei săraci, că doar și ei au un vot. Se rezolvă: o găleată, o pungă, câteva bancnote. În fine, asta în vremuri mai bune, că doar suntem în plină criză. Anul ăsta o să trebuiască să se mulțumească cu repunerea în drepturi. Sau cu păstrarea lor, dacă votează cu cine trebuie.

Prima oprire a fost aproape de casă: Şcoala nr. 168 din Capitală. Emoţiile, nerăbdarea, curiozitatea de a vedea cum reacţionează copii, cam acestea au fost sentimentele care ne-au purtat paşii spre mica şcoală de cartier.
Am fost primiţi cu drag de domnul director şi de copiii care au participat la activitatea noastră. Filmul a curs lin ca o poveste, însă prezenţa lui Sorin Sandu alături de noi ne-a ajutat să le arătăm celor mici că cei din film nu sunt doar nişte personaje fictive, ci ele există cu adevărat. Mai mult decât atât, Sorin a reuşit să le capteze atenţia îndemnându-i în acelaşi timp să viseze, dar şi să înveţe pentru a reuşi partea cea mai importantă şi cea mai grea a călătoriei ce-i aşteaptă: împlinirea visului.

La final am primit mulţumiri şi felicitări de la profesorii prezenţi la activitate, dar şi de la o elevă de clasa a V a care ne-a mulţumit că am prezentat filmul şi la ei în şcoală. Întrebată ce vrea să se facă când va fi mare, mi-a răspuns: „Profesoară”. Acum, gândindu-mă la ea, nu pot să nu mă întreb dacă s-a regăsit cumva în povestea Mioarei sau poate că modelul pe urmele căruia dorea să meargă, era chiar mai aproape de ea, întruchipată în doamna profesoară de istorie (de etnie romă).
Povestea noastră va continua şi mâine, într-o altă şcoală, cu alţi copii şi alte modele, dar cu aceleaşi vise şi aceeaşi întrebare: „Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?”.

Pe langa miscarile de strada din aceste zile care tin agenda publica vie, un titlu dintr-un ziar de sport ne-a atras atentia in mod deosebit : “Aducerea lui Bănel s-a justificat: numărul fanilor lui St. Etienne la meciuri a crescut” titreaza ieri, 17 ianuarie 2012, Gazeta Sporturilor.
“Atunci cînd l-au prezentat pe Bănel Nicoliţă, conducătorii lui St. Etienne au oferit un argument incredibil: ”Mijlocaşul român a venit şi pentru a atrage în tribune mulţi suporteri din rîndul importantei comunităţi rrome din zonă”. Scopul a fost deja atins. Fiindcă, pe lîngă performanţele sportive notabile, ex-stelistul a contribuit şi la creşterea afluenţei în ”Geoffroy-Guichard”.
Pe locul 7 în Ligue 1, ”verzii” se găsesc pe a 5-a poziţie în clasamentul spectatorilor. Îi devansează doar cei trei granzi din Hexagon, PSG, Marseille şi Lyon, plus Toulouse. 20.819 de oameni este media de fani prezenţi pînă acum la meciurile disputate acasă de St. Etienne, cu 18 la sută mai mare decît în aceeaşi perioadă a anului trecut.(….)“.
Ce inseamna cresterea numarului de spectator cu 18%? Cifre de ordinul zecilor de mii de euro pe saptamana…..
Inca de ceva vreme, Agentia Impreuna atrage atentia asupra capitalului pe care romii il reprezinta. Pe langa pierderile economice importante pe care excluziunea romilor pe piata muncii o aduce cu sine (pierderi calculate de catre Banca Mondiala in 2011 la un nivel de ordinul miliardelor de euro pe an), romii reprezinta o zona de consum imens, daca este corect exploatat si mesajele media (de genul campaniilor publicitare) ar targeta si aceasta importanta minoritate europeana.
Sunt sute de mari companii care isi vand produsele avand in vedere diferenta etnica si cultura a consumatorilor, adaptandu-si mesajele la elementele care atrag atentia celor vizati asupra produsului care se doreste a fi introdus pe piata. Exista chiar si o mare companie (United Colors of Beneton) care s-a branduit folosint mesajul promovarii diversitatii etnice si culturale.
Stereotipurile si educatie monoculturala pe care le-am asimilat in Romania ne fac sa nu vedem evidentele: romii sunt un capital de dezvoltare care expoatat corect poate conduce la dezvoltarea Romaniei per ansamblu. Pentru a realiza acest lucru trebuie sa privim pe fiecare asa cum este!