Raport de analiză a discursului candidaţilor la alegerile parlamentare din România 2016 cu privire la minorităţi entice, în special romii

Be Sociable, Share!

monitorizare-presa-14-20-nov

monitorizare-presa-21-27-nov

monitorizare-presa-28-nov-4-dec


Participarea mea la acest proiect mi-a dat un plus de motivaţie pentru a merge mai departe – Mihai Dumitru, Iordăcheanu

Be Sociable, Share!

Cea de-a zecea comunitate în care ne-am desfăşurat activităţile de mentorat a fost  Iordăcheanu, judeţul Prahova. Alături de noi, pe parcursul implementării activităţilor de mentorat, a fost şi Mihai Dumitru.

Mihai tocmai a terminat primul an la Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică, specializarea Calculatoare din cadrul Universităţii Petrol-Gaze, Ploieşti şi este pasionat de muzică. Obişnuieşte să scrie versuri, motiv pentru care ne-a fost de mare ajutor în realizarea posterului proiectului, care de altfel defineşte viziunea noastră asupra programului de mentorat desfăşurat.

Poster Terni Godi

„ Pentru început, aş dori să menționez faptul că pentru mine proiectul Terni Godi: Despre puterea de a visa” a fost o experiență plăcută, în care am interacționat cu oameni deosebiţi,cărora nu le este rușine să-şi recunoască etnia. Participarea mea la acest proiet mi-a dat un plus de motivaţie pentru a merge mai departe, deoarece am avut ocazia să întâlnesc oameni cu „poveşti” impresionante, oameni care au luptat și au ajuns acolo unde şi-au propus, în ciuda faptului că nu au avut o situație financiară satisfăcătoare.

Consider că la final de proiect, copiii din grupa mea de mentorat au înţeles că educaţia este elementul esenţial pentru a putea ajunge cineva în viaţă. Mai mult decât atât, pot afirma faptul că m-am regăsit în aceşti copiii, aducându-mi aminte că şi eu am fost în acelaşi stadiu ca şi ei când eram de vârsta lor. Sunt de părere că acest proiect a fost util atât pentru elevii din Şcoala Gimnazială Iordăcheanu, cât şi pentru mine, reuşind să ne arate încă o dată că educaţia este singura modalitate prin care ne putem îndeplini visele.”

Îndemnul lui Mihai pentru toţi elevii este următorul:

Alege drumul cel bun!

Am întâlnit şi oameni care cred,

Că cei ce merg la şcoală, timpul pierd!

Şi că în viaţă poţi să reuşeşti

Fără a şti să scrii şi să citeşti.

Dar alţii spun şi ştiu că au dreptate,

Că cine are carte, are parte!

Şi că înţelepciunea lumii-ntregi

Numai pe drumul slovei o dezlegi.

Deci, singurul model ce trebuie urmat,

E omul învăţat, cinstit şi educat

Ce cu perseverenţă destinul şi-a-mplinit

Şi n-a ales să meargă pe drumul cel greşit.


Ne-am întâlnit în comunitate şi am discutat ca nişte “vechi prieteni”- Alex Barbu, Cândeşti

Be Sociable, Share!

Alexandru Barbu a fost mentorul nostru în Cândeşti, judeţul Buzău, fiind cel mai tânăr voluntar implicat în activităţile de mentorat. Alex tocmai a terminat clasa a XIa la Colegiul Economic din Buzău. Fiind unul dintre cei doi liceeni implicaţi în proiect, au existat emoţii de ambele părţi cu privire la modul în care se vor desfăşura activităţile. Însă, ni s-a dovedit o dată în plus faptul că elevii de clasele V-VIII au nevoie să interacţioneze cu tineri de vârste apropiate, în acest caz cu un tânăr care a terminat aceeaşi şcoală, a avut aceeaşi profesorii şi care zi de zi revine acasă, demostrând că îţi poţi continua studiile chiar dacă localitatea în care locuieşti nu dispune de liceu şi eşti nevoit să faci naveta în fiecare zi.

Despre Alex şi copiii lui, am putea povesti multe, însă redăm mai jos câteva dintre gândurile lui cu privire la activităţile de mentorat în care a fost implicat:

„Pentru mine, Terni Godi a însemnat o experienţă de viaţă deosebită. A fost prima dată când am avut ocazia să lucrez singur într-un proiect. La început, mi-a fost teamă că nu o să mă descurc cu elevii, fiind pentru prima dată pus în această postură, dar…m-am înşelat. Elevii au fost dornici să participe la activităţile din proiect şi să-mi împărtăşească gândurile şi dorinţele lor fără reţineri. Acest fapt mi-a uşurat misiunea. Mai mult decât atât, am fost plăcut surprins să descopăr că au multă încredere în cele spuse de mine şi chiar am devenit model de urmat. Cred că am reuşit să le dezvolt încrederea în ei şi în forţele lor, căci au declarat că vor învăţa mai bine pentru a-şi îndeplini visele. Odată cu ei, şi eu am descoperit că-mi pot făuri un viitor frumos dacă doresc. Atât elevii, cât şi eu, am înţeles că trebuie să muncim mai mult pentru a transforma visele în realitate şi că nu trebuie să renunţăm la primul obstacol apărut. După terminarea activităţilor, am menţinut legătura cu elevii la proiect. Ne-am întâlnit în comunitate şi am discutat ca nişte “vechi prieteni”. Terni Godi a fost pentru mine o oportunitate de a cunoaşte oameni noi cu care m-am împrietenit şi de la care am învăţat multe lucruri utile în viaţă. Această experienta mi-a oferit cea mai puternică motivaţie pentru a-mi continua studiile după liceu şi aş dori să o repet dacă voi mai avea ocazia.

IMG_8238


„Indiferent de cât de diferiţi am fi, am învăţat să fim uniți si să respectăm la rândul nostru pentru a fi respectați.”” – Paula şi Gabriela, Gostinari

Be Sociable, Share!

Numele meu este Bujor Paula Claudia, sunt din comuna Gostinari,  judeţul Giurgiu, am 18 ani, iar de curând am absolvit Colegiul Naţional “Victor Babeş” din Bucureşti.

Din fericire pentru mine, am avut ocazia de a lua parte la un program de mentorat în şcoli pentru copii de etnie romă. Acest program a fost creat de Agenţia Împreună şi s-a numit Terni Godi: Despre puterea de a visa. Programul a avut ca scop încurajarea copiilor de etnie romă pentru a continua studiile, astfel încât să îşi îndeplinească visele. Eu am fost mentor pentru 28 de copii de la Şcoala Gimnazială nr.1 din comuna Gostinari. În grupă au existat elevi de la clasele a V-a până la VIII-a, însă majoritatea erau de la clasa a VII-a. Deşi la început copiii au fost oarecum reticenţi cu privire la aşteptările de la acest program, până la sfârşit ei au devenit mult mai receptivi. Am reuşit să ne apropiem unii de alţii devenind astfel pentru ei o prietenă cărei îi puteau spune problemele lor de la şcoală. De asemenea, în timpul orelor de mentorat am putut observa faptul ca aceştia nu ştiu să scrie şi să citească corect deşi sunt la gimnaziu. De aceea, am încercat, în afară de temele proiectului, să lucrăm împreună din diferite culegeri, diferite texte şi exerciţii. În timp ce am lucrat cu ei mi-am dat seama că lucrez cu nişte copii minunaţi şi cu personalităţi frumos de puternice.

Din punctul meu de vedere activitatea din programul de mentorat Terni Godi:Despre puterea de a visa a însemnat foarte mult, deoarece am avut ocazia să cunosc atât de multe persoane capabile să îndepărteze stereotipurile despre romi. Dar mai ales pentru că am lucrat cu nişte copii minunaţi care m-au făcut mândră pentru faptul că au început să accepte şi să respecte faptul că suntem de etnie romă.

În activităţile de mentorat desfăşurate în Gostinari, s-a implicat şi Gabriela Călin care ne împărtăşeşte următoarele: „Terni Godi: Despre puterea de a visa” este proiectul care m-a ajutat să mă descopăr, dar cel mai important, m-a făcut să înţeleg ce vreau să fac în viaţă:o carieră în învățământ. Am întâlnit oameni noi, cu care aparent nu aveam nimic în comun, dar aveam același scop şi astfel am devenit prieteni. Începutul proiectului a fost unul lent pentru mine, deoarece totul s-a întâmplat foarte repede, am avut nevoie de puţin timp să mă obişnuiesc. În cadrul acestui proiect, am întâlnit o mulțime de oameni de la care am avut ce învăța. Proiectul „Terni Godi: Despre puterea de a visa” a reprezentat cea mai frumoasă experiență a mea de până acum. Întâlnirile cu picii noştri (copiii din proiect) au fost cele mai frumoase. Indiferent de cât de diferiţi am fi, am învăţat să fim uniți si să respectăm la rândul nostru pentru a fi respectați.”

12375309_1724969784403847_6129949849678363685_o


„Copiii îmi scriu şi mă întreabă când ne vom revedea” – Andra Gherghinoiu

Be Sociable, Share!

La  început când am auzit de acest proiect, „Terni Godi: Despre puterea de a visa” nu ştiam foarte multe, dar m-a atras foarte mult fiind vorba despre vise şi copii care au nevoie de un mic impuls pentru a nu renunţa la ceea ce îşi doresc să facă din cauza greutăţilor pe care le au în familie. Pentru mine, acest proiect a reprezentat o şansă de a-mi face noi prieteni, de la care am învăţat mult. Tot de la ei am învăţat cât de frumoase sunt visele pe care le avem în copilărie. Nu pot spune că a fost uşor să lucrez cu copii care au personalităţi atât de  diferite, dar nici imposibil. Activităţile întreprinse alături de cei mici au fost unele foarte atractive şi în centrul acestora aveau un element foarte important: lucrul în echipă. Îmi amintesc şi acum prima zi in care i-am cunoscut, cât de entuziasmată eram, dar în acelaşi timp îmi era şi teamă că nu voi reuşi să fac faţă unei asemenea provocări. Dar această teama a dispărut imediat ce am început să discutăm şi să ne cunoaştem. Pot spune că de când i-am cunoscut am mai multă încredere în mine şi în forţele mele proprii. Mă bucur că am reuşit să fac parte din acest proiect şi să le spun copiilor cât de important este să avem încredere în noi şi visele pe care le avem. Am cunoscut copiii minunaţi, care deşi provin din familii care se confruntă cu dificultăţi, au reuşit să înţeleagă că doar educaţia este cea care le va oferi ceea ce este bun şi frumos în viaţă. Chiar dacă la începutul proiectului copiii erau puţin cam reticienţi în ceea ce priveşte recunoşterea propriei etnii, pe parcurs aceştia au înţeles că nu este nimic rău în a fi de altă etnie şi că trebuie să fie mândri de etnia din care fac parte. Cu prilejul activităţiilor întreprinse alături de elevi am reuşit să îmi dezvolt anumite abilităţi, dar şi să capăt anumite competenţe de relaţionare cu ceilalţi. Cea mai mare bucurie oferită de acest proiect este faptul că am reuşit să le readuc copiilor puţină speranţă legată de viitor şi amintiri frumoase legate de aceste luni petrecute împreună, jucându-ne şi învăţând ceva diferit decât ce li se predă în mod obişnuit la şcoală. Şi acum după terminarea acestui proiect, copiii îmi scriu şi mă întreabă când ne vom revedea. Pot spune că „Terni Godi: Despre puterea de a visa” este acel loc unde am reuşit să îmi îndeplinesc propriul vis, acela de a lucra cu elevii şi de a da mai departe ceea ce şi eu am învăţat la rândul meu de la cei din jurul meu.

Terni Godi nu a fost doar un simplu proiect în care s-a vorbit despre vise, pentru mine şi copiii cu care am lucrat, acesta a fost un mod de a ne împărtăşi dorinţele, greutăţile pe care le întâmpinăm pe parcursul anilor pentru îndeplinirea viselor din copilărie. Am învăţat unii de la ceilalţi cum ar trebui să procedam în anumite situaţii şi să ne preţuim etnia din care facem parte.  A reprezentat o bună modalitate de a înţelege cât de util este să te accepţi tu pe tine aşa cum eşti, să demonstrezi că în ciuda tuturor prejudecăţilor, sterotipurilor şi problemelor care vin din afară tu poţi să îţi duci la bun sfârşit visul, dezvoltându-te din toate punctele de vedere. Trebuie să ne acceptăm şi să punem mai mult preţ pe ceea ce suntem oferindu-ne o noua şansă prin educaţie, arătând celorlaţi că putem fi mult mai sus, indiferent de mediul din care  provenim.

”Terni Godi: Despre puterea de a visa“ este un proiect deschizător de drumuri spre o viaţă mai bună, un proiect în care s-a pus mare preţ pe încrederea în propriile forţe, dăruire şi în primul rând, puterea de a visa la ceea ce este mai bun făcând abstracţie de dificultăţile întâmpinate pe parcurs. Totodată, această putere de a visa include un element important: educaţia, element ce poate fi definit ca o cheie ce deschide mintea, o luminează şi oferă o altă perspectivă asupra vieţii şi a proprilor abilităţi.

Varbilau (59)


de la „copii problemă” la copii cu un cuvânt important de spus – Florin Tănase

Be Sociable, Share!

„În sfârşit avem şi noi o vacanţă liniştită!’. Aşa a început discuţia mea cu copiii când au venit să îmi spună că au trecut cu bine anul şcolar şi că nu mai au motive să se gândească la corijente în această vacanţă.

Pentru mine, Terni Godi a însemnat foarte mult deoarece este prima experienţă în care am avut ocazia să lucrez cu elevii şi asta o să mă ajute pe viitor când o să devin cadru didactic.

La început a fost puţin cam greu deoarece ,,copiii mei” erau consideraţi copiii problemă din şcoală, cei care nu sunt buni la nimic şi fac numai rele, dăunează celorlalţi şi de aceea mi-a fost foarte greu să îi motivez să înveţe şi să îi ajut să capete încredere în ei, pentru a nu  renunţa la visul lor indiferent de ce spuneau cei din jurul lor.

Pe parcursul întâlnirilor pe care le-am avut cu elevii, aceştia au început să înţeleagă că ei sunt viitorul şi că trebuie să muncească mai mult pentru a visa la ceva mai bun şi dacă muncesc şi visul lor devine realitate, atunci pot să îi ajute şi pe cei dragi ca răsplată pentru tot ce au făcut pentru ei. Am încercat să le explic că educaţia şi comunicarea îi ajută să se integreze mai uşor în societate şi o să reuşească să se facă mai bine înţeleşi de către ceilalţi şi m-a bucurat când am auzit că elevii au început să pună întrebări la ore, să spună că nu au înţeles şi că vor să li se mai explice o dată, au început să facă ore suplimentare la matematică şi română. Din punctul meu de vedere, toate acestea reprezintă o mare realizare: din ,,copii problemă’’ cum erau consideraţi să se ajungă ca aceştia să aibă un cuvânt de spus în faţa celorlalţi şi să îşi dorească să facă ore suplimentare.

După terminarea acestui proiect, copiii vin în continuare la mine şi discutăm despre problemele pe care aceştia le au şi despre lucrurile bune pe care le fac, despre situaţia şcolară şi mă bucură foarte mult faptul că mulţi dintre ei au trecut cu bine anul şcolar.

Terni Godi este o experienţă din care toţi am avut de învăţat, nu doar copiii au învăţat lucruri care o sa îi ajute pe viitor şi o să îi motiveze să nu renunţe la visul lor, dar şi eu am învăţat multe lucruri care îmi dau o mai mare încredere în mine că pot să fac mai mult, să visez mai mult şi să nu renunţ niciodată la ce îmi doresc cu adevărat.

Tot în cadrul proiectului am cunoscut oameni frumoşi, buni, cu care am legat relaţii frumoase de prietenie. În concluzie, Terni Godi a fost o experienţă pe care vreau să o repet ori de câte ori am ocazia.

Baleni (3)


De la “Beni-vecinul” la “Beni-mentorul nostru” – Beniamin Eftimie

Be Sociable, Share!

Proiectul “Terni Godi: Despre puterea de a visa” m-a ajutat foarte mult în dezvoltarea personală şi m-a ajutat să înţeleg cât de mult contează îndrumarea elevilor încă din clasele mici, pentru a şti ce să facă pe viitor cu vieţile lor.

Am avut un număr de aproximativ cincizeci si cinci de elevi, în două grupe, în comuna Jilava, localitate aflată la marginea Bucureştiului.

Având în vedere că am crescut aici în Jilava, am copilărit aici, cunoşteam majoritatea elevilor şi părinţii acestora. Nu ne-a fost greu să ne acomodăm unii cu ceilalţi, dar a fost puţin dificil la început să facem trecerea de la “Beni-vecinul” la  “Beni-mentorul nostru”.

Am constatat că încă de mici, elevii romi nu îndrăznesc să viseze la un viitor frumos, le este foarte greu să viseze la cariere frumoase, le este greu să treacă peste o anumită barieră, care există între ei şi ceilalţi elevi.

În toate întâlnirile mele am încercat să îi încurajez pe elevi, să îi fac să îndrăznească să viseze, să îşi dea seama de potenţialul lor şi să lupte prin educaţie să îşi atingă scopul.
Am avut elevi romi cu minţi sclipitoare, cum nu am mai văzut. Am întâlnit elevi care la vârsta de doisprezece ani cunosc bine limba engleză şi au cunoştinţe vaste despre tehnologie, dar care la început nu visau, acum majoritatea şi-a schimbat dorinţele şi vor să îşi depăşească orice stereotip.

Acest proiect m-a ajutat să îmi dezvolt abilitatea de a vorbi în faţa unui public, fie el alcătuit din elevi, fie din oaspeţii de seamă din Olanda sau Norvegia.

În acest proiect consider că am câştigat împreună, atât elevii, prin toate întâlnirile, acţiunile noastre, jocurile şi filmuleţele pe care le-am văzut împreună, cât şi eu dezvoltându-mi abilităţile şi înţelegând nevoile lor şi învăţând să-i ascult mai bine pe cei din jurul meu.

Sper ca peste ani, elevii de la Şcoala numărul 2 din Jilava, să devină ceea ce îşi doresc  şi să  îi pot saluta: “Buna ziua,domnule/ doamna medic”, “Buna ziua domnule/ doamna avocat”, “Să trăiţi domnule/ doamna poliţist ş.a.m.d.

 

Beniamin Eftimie

Mentor

 

 

 


Despre puterea de a visa – Andreea Chiriac

Be Sociable, Share!

Tinerii de azi sunt viitorul de mâine şi în ei trebuie să investim toate resursele de care dispunem, fie ele materiale, financiare sau morale.

Acest proiect din punctul meu de vedere pe asta s-a bazat:  pe modelarea minţilor tinere (terni godi), întărirea dorinţei de a-şi continua studiile şi de a-i încuraja să descopere mult mai multe, să-şi descopere super-puterile şi de a le folosi în scopuri gata să dezvolte comunitatea.

Tinerii romi alături de care am lucrat, nu erau obişnuiţi să audă multe încurajări, ci mai degrabă critici negative, în sensul că erau încurajaţi să renunţe la şcoală, li se spunea că nu sunt îndeajuns de buni, că nu se potrivesc unui loc sau altul din cauza etniei,  iar asta avea şi are un efect negativ nu doar asupra tinerilor care se află în această situaţie, dar şi asupra întregii comunităţi din care fac parte.

Terni Godi, timp de un an,  le-a dat copiilor puterea de a visa, puterea de a vedea dincolo de ceea ce percepeau cu ochiul liber, iar acesta este un lucru bun cu siguranţă, fiindcă ce ar fi lumea fără oameni visători? Cred că nicunul dintre noi nu vrea să trăiască într-o lume fadă, întunecată unde oamenii sunt traşi înapoi de la ţelurile lor, în loc să fie împinşi mai aproape de ele.

Cel mai mult în acest poiect mi-a plăcut legătura, nu doar de mentor-mentoraţi, pe care am reuşit să o construiesc cu copiii, în timp şi cu mult efort de a le captiva încrederea ce-i drept, dar care a meritat din plin. De asemenea, consider că nu doar copiii au avut de învăţat de la mine, ci şi eu am avut multe de învăţat de la noii mei prieteni.

Un aspect ce mi-a îngreunat misunea, a fost faptul că a trebuit să fac naveta din Bucureşti până în comunitatea din Calvini, lucru care a fost mai dificil pentru mine, fiind studentă şi trebuind să asist obligatoriu la cursuri.

Terni Godi este o experienţă pe care nu o voi regreta vreodată. Am cunoscut oameni frumoşi şi am avut experienţe educative. Per total, vreau să-i îndemn pe toţi să se implice în activităţi de acest gen, pentru că poate voi nu credeţi, dar pentru nişte copii din comunităţi nevoiaşe puteţi fi un adevărat exemplu, un erou chiar! Şi dacă puteţi astfel să le schimbaţi câtuşi de puţin viaţa în bine, de ce să nu o faceţi?!


Despre voluntariat şi puterea de a visa – Daniel Moldoveanu

Be Sociable, Share!

Voluntariatul în cadrul proiectului „Terni Godi: Despre puterea de a visa” a fost una dintre cele mai plăcute experienţe. Ca mentor am avut şansa de a interacţiona cu o grupă de 20 de elevi de clasa a V-a şi a VI-a. Încă de la prima întâlnire cu aceştia, ne-am împrietenit destul de uşor, fapt pentru care lucrurile au decurs bine de-a lungul întâlnirilor.

La început am avut foarte multe emoţii deoarece nu mai lucrasem cu elevi de clasele V-VIII. A fost ceva cu totul nou pentru mine. Din fericire aceştia au fost foarte deschişi şi prietenoşi, lucru care m-a încurajat şi pe mine să mă apropii mai mult de ei. Mi-a fost destul de uşor să leg o relaţie de prietenie având în vedere că aceştia erau dornici să participe la cât mai multe activităţi extraşcolare. De-a lungul întâlnirilor lucrurile au decurs bine astfel că nu am avut probleme cu nici un elev. În mare parte aceştia erau receptivi şi cu fiecare lecţie încercam să fiu cât mai creativ pentru a le atrage atenţia. De cele mai multe ori acest lucru funcţiona, dar au fost întâlniri la care lucrurile nu au descurs tocmai cum voiam. Oboseala sau chiar plictiseala se simţeau, în special când vizionam un videoclip care, fie era prea lung şi nu mai se puteau concentra, fie nu-i atrăgea subiectul. Mi-a fost destul de greu la acele întâlniri având în vedere că erau foarte schimbători. Cel mai greu îmi era când trebuia să ridic tonul pentru a controla lucrurile. Aceasta era singura cale prin care puteam păstra liniştea. Din fericire, asta nu se întâmpla mereu, ci destul de rar când lucrurile începeau să-mi scape de sub control. De-a lungul proiectului, prin temele abordate, am observat care sunt interesele elevilor şi ce-i captivează pe ei cel mai mult. Astfel, una dintre temele abordate a fost istoria romilor, lecţie ce a decurs foarte bine. Elevii au acordat o atenţie mare, mai ales că erau foarte bine informaţi. „Un plus” pentru ei a fost faptul că li se predă limba romani şi despre cultura romă la şcoală. De asemenea, într-una dintre întâlnirile avute am mers la un liceu din oraş pentru ca aceştia să vadă cum este cu adevărat la liceu. Au rămas plăcut surprinşi să vadă câte oportunităţi poate oferi un liceu. Acest lucru a fost pentru ei o încurajare, mulţi dintre ei dorindu-şi să se înscrie pe viitor la liceu. Cred că aceste tipuri de activităţi au fost esenţiale pentru ei deoarece au făcut ceva nou, ceva care i-a impresionat, ceva ce nu fac în fiecare zi în timpul orelor de curs.

Pot spune că în urma acestor ore de mentorat, nu doar elevii au fost avantajaţi învăţând lucruri noi şi folositoare dezvoltării propriei personalităţi, ci şi eu, deoarece am învăţat multe lucruri şi mi-am descoperit calităţi noi. Am învăţat să cred mai mult în mine, să fiu mai curajos şi mai sigur pe mine atunci când vine vorba de organizare, responsabilitate sau punctualitate. Mi-am descoprit adevarătul potenţial ca mentor şi cred că pot face mult mai mult pentru grupurile minoritare care se confruntă cu diverse probleme. Prin „Terni Godi”, am văzut cu proprii ochi cu ce se confruntă copiii în ziua de azi, care sunt problemele lor şi de ce au ei cel mai mult nevoie. Am învăţat cât de important este să investeşti în aceşti copii, în generaţia ce urmează, cât de important este să le insuflăm valorile corecte după care să-şi croiască drumul în viaţă.

Acest proiect m-a ajutat să trec la un alt nivel, atât în dezvoltarea mea profesională, având posibilitatea de a învăţa lucruri cu totul noi, cât şi pe plan personal, dezvoltându-mi capacităţile şi însuşindu-mi altele noi.

Daniel Moldoveanu, agent multiplicator

13473729_1109935795738993_1800626150_n(2)


Despre mentorat în I.L.Caragiale, Dâmboviţa – Ana Maria Micu

Be Sociable, Share!

Prima noastră interacţiune cu şcoala şi comunitatea din I.L.Caragiale a avut loc în 2012, atunci când prin intermedidiul proiectului „Ce vrei să te faci când vei fi mare?”, am vizitat o serie de şcoli din judeţul Dâmboviţa. Am întâlnit profesori dedicaţi şi elevi curioşi, dornici să afle lucruri noi de la modelul care ne-a însoţit în acea vizită, Mădălin Mandin-actor.

Am revenit în iarna aceluiaşi ani, în cadrul Campaniei „Un Moş al tuturor”. Printre poeziile şi cântecele dedicate lui Moş Crăciun, am promis că ne vom întoarce să petrecem mai mult timp alături de ei.

Au trecut aproape 3 ani, dar noi nu ne-am uitat promisiunea. În momentul în care proiectul nostru, „Terni Godi: Despre puterea de a visa” ne-am întors în I.L.Caragiale! Bineînţeles că elevii pe care îi cunoscusem în anii anteriori nu mai erau pe băncile şcolii, însă am găsit alţi elevi la fel de entuziasmaţi să ia parte la activităţile din cadrul programului de mentorat.

Ana Maria Micu, studentă în anul 2 la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din Bucureşti este cea care ne-a însoţit în acest demers şi cine ne poate împătăşi mai bine decât ea, experienţa din cadrul programului de mentorat?

Pentru mine, proiectul „Terni Godi: Despre puterea de a visa” a fost o repetiție pentru viitor. Îmi doresc foarte mult să lucrez într-un domeniu în care să fiu înconjurată de copii, sunt înscrisă la modulul psihologic din aceeași dorință. Încă de la început am simțit că acest proiect mă va împlini sufletește. În comunitatea Ion Luca Caragiale am întâlnit copii din clase diferite, cu vise diferite, cu familii diferite și personalităţi la fel de diferite. Îmi amintesc cu drag ziua în care am mers la ei pentru prima dată.Au urmat întâlniri în care am învățat împreună despre tradițiile rome, istoria etniei rome, dar și despre oameni care au trecut cu bine peste prejudecăți și probleme și toate acestea, cauzate doar de faptul că aparțin unei minorități. Elevii erau foarte curioși, iar întâlnirile au decurs sub forma discuțiilor libere, am avut mai multe întâlniri în care elevii au vrut să vorbim despre portul și tradițiile rome. Consider că această dorință a venit datorită faptului că în comunitatea lor, în prezent nu mai există această vestimentație, limba romani nu se vorbește și nici tradițiile nu se ţin.

Mi-a plăcut foarte mult atunci când părintii câtorva elevi au vrut să mă cunoască și să îmi spună faptul că, elevii mei, copiii lor, s-au schimbat în bine în urma întâlnirilor cu mine. A fost un feedback perfect pentru a înțelege că ce fac eu este bine.

În concluzie, „Terni Godi: Despre puterea de a visa” m-a ajutat să îmi urmez visele, dar cel mai important este că am reușit să fac câțiva elevi să viseze alături de mine.

 


Cauta pe site:


Categorii:

Link-uri:

Meta